Școala românească și uniforma obligatorie

Uniforma obligatorie nu este un subiect nou. Încă din august 2025 au existat discuții în parlament privind impunerea unei uniforme obligatorii în sistemul preuniversitar, dar acest lucru a fost amânat datorită demisiei ministrului educației de la aceea vreme, Daniel David. La momentul scrierii acestui articol, Mihai Dimian ocupă postul de Ministru al Educației.

Uniforma nu a fost niciodată obligatorie, cel puțin nu de la căderea regimului comunist. Doar în perioada comunistă exista o ținută obligatorie la nivel de stat, însă odată cu Revoluția din 1989 școlile au oprit această practică. Cu trecerea timpului doar câteva școli, gimnaziale cât și liceale, au readus acest obicei, însă numărul lor nu este foarte mare dacă ne raportăm la totalul instituțiilor școlare din România. Momentan nu avem studii care să ne spună exact câte școli impun o anumită ținută elevilor.

Protestele elevilor de pe 28 Septembrie 2026 se datorează unei noi directive care deja a ajuns la senat, respectiv modificarea legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023. Modificarea legii impune ca fiecare elev din România să se prezinte la cursuri în uniformă cu scopul de a crea unitate și de a preveni cazurile de bullying. Elevii au mers îmbrăcați în negru pentru a transmite un mesaj clar: hainele nu sunt cauza principală a bullyingului, iar uniformele sunt ultimul lucru de care au nevoie acum.

Un studiu al Uniunii Europene din 2025 arată că România a investit doar 3,3% din PiB (produsul intern brut) în educație ceea ce ne plasează cu mult sub media europeană. În 2019 s-a investit 3,5%, în 2020 3,6%, în 2021 3,2% iar în 2022 3,3%. Deși bugetul de stat crește, fondurile alocate educației rămân aproape la fel. Noua lege presupune un buget special alocat consiliilor locale, însă elevii nu au nevoie de uniforme. Elevii au nevoie de manuale noi, de renovări, de o programă școlară actualizată, de timp liber și de motivație. Există directive și proiecte europene, dar nu sunt îndeajuns și se aplică doar în anumite locuri, iar diferențele dintre școlile din mediul urban și cele din mediul rural rămân foarte mari.

Protestele elevilor pot fi începutul a ceva mai bun, pot fi începutul unei schimbări. Elevii nu urăsc educația, ci urăsc condițiile în care sunt obligați să o parcurgă. Școala românească are nevoie de nevoie de mult mai mult decât o uniformă.